• manastirea dealu - istoricul
  • manastirea dealu - Radu Cel Mare
  • manastirea dealu - Sf. Nifon
  • manastirea dealu - primele tiparituri
  • manastirea dealu - necropola
  • manastirea dealu - Mihai Viteazul
  • manastirea dealu - arhitectura bisericii
  • manastirea dealu - mesterii
  • manastirea dealu - preluarea modelelor
  • manastirea dealu - paraclisul
  • manastirea dealu - viata actuala
  • manastirea dealu - program de slujbe
  • manastirea dealu - dealu in documente
  • manastirea dealu - alte marturii
  • manastirea dealu - literatura
  • manastirea dealu - incinta exterioara
  • manastirea dealu - incinta interioara
  • manastirea dealu - clopotnita
  • manastirea dealu - biserica mare
  • manastirea dealu - detalii sculpturale
  • manastirea dealu - paraclisul
  • manastirea dealu - viata manastirii
  • manastirea dealu - viata manastirii
 

 

 

 



CĂLĂTORI STRĂINI


"În marţea din săptămâna brânzii sau marţea brânzii, 3 februarie, ne-am dus să vizităm o mănăstire din vecinătatea Târgoviştei închinată Sfântului Nicolae şi cunoscută sub numele de Dealu. Se află cale numai de o oră depărtare de oraş; dar este pe vârful unui deal, greu de urcat atât vara cât şi iarna; căci vara drumul este împotmolit cu noroi şi clisă, datorită numeroaselor şuvoaie de apă care curg din vârful dealului; şi iarna este alunecuş din cauza gheţii şi a zăpezii. Mănăstirea este aşezată într-un loc deschis, dominând întregul ţinut, iar biserica seamănă cu aceea a mănăstirii Argeş. Se spune că tot ce a rămas din pietrele şi materialele de la clădirea biserici din urmă a fost transportat pentru clădirea acesteia, de către ginerele voievodului care i-a urmat. Dar aici turlele sunt toate acoperite cu mozaic; pe dinafară, pereţii sunt acoperiţi şi împodobiţi cu piatră tare şi frumoasă, iar ferestrele au chenare de marmură albă. Toate terenurile care înconjură această mănăstire sunt sădite cu vii şi livezi şi sunt ale sale." (Paul de Alep, 1637-1667)

"Tabăra noastră e la două leghe de Târgovişte unde e tăbărât duşmanul care (după cum se aude) şi-a făcut două întărituri mari, una în oraş, şi cealaltă într-o mănăstire de călugări, pe un deal vecin." (Alfonso Visconti, nunţiu apostolic, 1595)

"În faţă este oraşul sau satul care se întinde de-a lungul râului lung şi îngust; în spate, spre răsărit de acel loc, la o depărtare de acel râu de o jumătate de milă italiană, sau mai degrabă mai puţin, este o livadă sau fâneaţă care se continuă cu un deal atrăgător, acoperit de vii, în vârful căruia este o mănăstire de călugări greci [adică ortodocşi] foarte frumoasă, cu o biserică tot atât de frumoasă acum devastată în întregime de turci." (Giuseppe Pisculo, călugăr franciscan, 1695)

"Am folosit prilejul rămânerii noastre în ziua de azi la Târgovişte, ca să mergem după masă la o mănăstire aşezată pe dealurile din apropiere. Am găsit-o bine clădită din piatră tare frumoasă, împodobită cu turle măestru sculptate cu împletituri săpate în piatră, dar mai presus de toate dominând într-o perspectivă încântătoare tot şesul de la picioare precum şi oraşul Târgovişte care, mulţumită palatelor, caselor boierilor şi marelui număr de frumoase mănăstiri şi biserici aflate acolo oferă o panoramă plăcută ochilor." (Edmund Crishull, 1702)

 

MARELE DICŢIONAR GEOGRAFIC (1900)

"Dealul, mănăstire, jud. Dîmboviţa. E situată la 4 kil. De Târgovişte, spre N.E., pe un deal cu o poziţie frumoasă şi înconjurată cu vii. În această mănăstire a fost instalată şcoala de sub-ofiţeri, care s-a mutat de aici la Bistriţa. Tot aici a fost sub gardă un convoiu de 800 prizonieri Turci mai multe luni în urma războiului de la 77/78.

Se păstrează în mănăstire un sicriu cu două craniuri, unul capul lui Radu cel-Mare, care a fondat această mănăstire şi al doilea capul lui Mihaiu-Viteazul.

Prin secolul al XV-lea, în Ţara Românească erau două partide de boeri, cari trăiau în cea mai înverşunată duşmănie, din cauză că fie-care voia să pună mîna pe domnie. Aceste partide după numele capilor lor se numeau partida Dăneştilor şi Drăculeştilor. Pe la anul 1446, Dăneşti cu ajutorul Ungurilor ucise chiar în mijlocul Tîrgoviştei, capitala ţărei pe atunci, pe Domnul ţărei Vlad-Dracul dimpreună cu fiul său Nicolae şi astfel ocupară Dăneşti tronul ţărei. Cei doi Drăculeşti, victima urei şi a duşmăniei, se înmormîntară pe culmea dealului într-o poziţie frumoasă, unde este astă-zi Mănăstirea-Dealul. Se ridică apoi aci o mică capelă de lemn, care mult timp s-a numit Gropniţa Drăculeştilor.

La anul 1499, Radu-al-V-lea-cel-Mare, din familia Drăculeştilor, privind de mai multe ori din palatele sale domneşti din Tîrgovişte, locul de pe deal, unde zăceau oasele scumpe ale moşilor săi, însărcină pe Oancea Corbul, unul dintre cei mai credincioşi demnitari ai săi, ca să ridice o mănăstire măreaţă pe acest deal scump familiei sale. Mănăstirea Dealul se termină şi se tîrnosi la 1500, în prezenţa Domnilor şi a mai marilor ţărei, dîndu-i-se hramul Sf. Nicolae, servind la acest înalt oficiu divin Patriarhul Nifon şi Mitropolitul Macarie. Mănăstirea-Dealul a fost reparată de Bibescu-Vodă pe la 1844, când a făcut şi o şosea cu aleiu de tei din Tîrgovişte pănă la Mănăstire."


© 2009. Manastirea Dealu, TARGOVISTE-DAMBOVITA. Proiect sustinut de IMAGINEWEB.RO