Atunci când şi-a propus să reclădească vechea zidire a înaintaşilor săi, Radu cel Mare s-a gândit ca ea să-i fie şi loc de îngropare. Nu era ceva neobişnuit pentru un domnitor ca să se îngrijească de aceasta, zidindu-şi atât biserica cât şi mormântul, împodobit cu piatra respectivă. Totuşi, după părerea lui A. Sacerdoţeanu, Radu i-a uimit pe contemporanii săi atunci când şi-a pregătit mormântul chiar din timpul vieţii. Gavril Protul notează că pe domn “îl îngropară în mormântul pe care îl făcuse în tinda besearicii" iar, mai târziu, cronicarul Radu Popescu adăuga “carele şi-l gătise el, cioplit în piatră cum se vede".
În prezent, acest pronaos este considerat a fi unul dintre cele mai mari spaţii funerare din ţară, aici dormindu-şi somnul de veci voievozi, domni şi feţe bisericeşti. Celui care admiră pietrele de mormânt i se dezvăluie un fragment al istoriei noastre, căci înscrisurile de pe fiece piatră mărturisesc câte ceva despre cel ce şi-a găsit odihna sub ea.
Iată-i pe cei înmormântaţi aici, în ordinea lor cronologică:
• Vlad Dracul (1436-1442; 1443-1447) şi fiul său Nicolae, ucişi de partida Drăculeştilor la Târgovişte, fiind îngropaţi de neamurile lor la “mănăstirea din vii", dar ale căror morminte nu se cunosc.
• Vladislav al II-lea (1448-†1456), cel ucis de Vlad Ţepeş. Cronica menţionează că “au pierit de sabie, în mijlocul Târşorului", dar el nu a fost dus la ctitoria sa de la Snagov, unde în 1453 zidise biserica. Piatra originală de mormânt a dispărut, iar cea actuală, de formă piramidală şi imitând capacul unui sarcofag, este din timpul lui Neagoe Basarab. Întrucât voievodul fusese un binefăcător al neamului Craioveştilor, aceştia s-au simţit datori să-i aşeze o piatră de mormânt reprezentativă, pe care e scris: “A răposat Io Vladislav Voevod, în anul 6963 [1455], luna august 20, în zilele – şi s-a făcut această piatră în zilele lui Neagoe Voevod; au făcut-o Barbul Banul şi Pârvul Vornicul cu fraţii lor, fiii lui Neagoe din Craiova, căci Vladislav Voevod i-a făcut boieri."
• Radu cel Mare (†1508), aflat în partea stângă. Cercetătorii trecutului nostru nu i-au aflat piatra sa de mormânt, iar o tradiţie mai veche spune că întregul său mormânt a fost distrus de trăsnet. S-a presupus că boierii Craioveşti au avut ca model, pentru mormântul lui Vladislav, piatra lui Radu cel Mare, astfel ne-am putea face şi noi o imagine despre cum arăta mormântul iniţial. În anul 1908, la împlinirea a 400 de ani de la moartea voievodului, sculptorul Frederik Storck a realizat, pe cheltuiala statului, un mausoleu pentru odihna rămăşiţelor sale pământeşti, din marmură aleasă. Capacul a fost realizat folosind, în mare, modelul pietrelor de mormânt specifice Ţării Româneşti: o bordură sculptată, dublată de una ce cuprinde un text lămuritor încadrează placa de formă dreptunghiulară pe care este inscripţionat următorul text: “Aici odihnesc rămăşiţele cucernicului ctitor al Sf. Nicolae din deal, Radu Vodă cel Mare, Domn al Ţerii Româneşti, care a întemeiat mitropolia pe temelii canonice, a ridicat biserici şi mânăstiri şi a iubit meşteşugul de frumuseţe în clădiri şi slove, întru slava lui Dumnezeu şi spre folosul neamului. Urmaş al lui Mircea cel Bătrân şi fiu al evlaviosului Vlad Călugărul, el a fost bunicul lui Pătraşcu cel Bun şi străbunicul lui Mihai Voevod cel Viteaz. S-a dar acest adăpost de marmoră oaselor sale cu cheltuiala ţării, patru sute de ani dela moartea lui". Pe pereţii săi verticali, blocul de marmură prezintă un delicat model în câmp floral, dar geometrizat – după cum era tradiţia artistică a Ţări Româneşti.
• Jupâniţa Caplea, sora sa (†1511), pe a cărei piatră stă scris “răposat-a roaba lui Dumnezeu Caplea, fiica lui Io Vlad voievod şi sora lui Io Radu voievod şi a domnului Io Vlad marele voievod, fosta jupâneasă a lui Bogdan marele vornic, în anul 7019 (1511), luna fevruarie în luna a 21-a zi."
• Vlăduţ Voievod sau Vlad cel Tânăr, fratele lui Radu (†1512), cel ce a luptat împotriva lui Neagoe Basarab şi a fost omorât de soldaţii lui Mehmed Paşa. Pe piatra sa de mormânt stă scris: “în anul 7020 (1512), luna ghenarie 23, a răposat robul lui Dumnezeu Io Vlad voevod, fratele lui Io Radul voevod, fiul prea bunului şi marelui Io Vlad Voevod; şi în al 16-lea an al vârstei şezu pe scaunul domnesc şi domni un an şi 9 luni şi jumătate. Şi a venit domn Io Basarab Voievod şi, fiind luptă, au tăiat capul lui Io Vlad voevod în cetatea Bucureşti".
• Radu Vodă Bădica, fiul domnitorului (1523-†1524) – cel care încercase să-l detroneze pe Radu de la Afumaţi (1522-1529), dar plătise cu viaţa îndrăzneala sa, fiind decapitat de turci. Trupul i-a fost adus aici de fratele său, Radu de la Afumaţi, după cum mărturisea el într-o scrisoare: “iar trupul lui Bădică l-am luat domnia mea însumi şi m-am dus domnia mea la mănăstirea Dealu şi l-am îngropat acolo."
• Vlad Înecatul (†1532), fiul lui Vlad cel Tânăr şi al Doamnei Anca, înecat în râul Dâmboviţa: “şi încă a înmormântat domnia ei pe fiul domniei sale în sfânta mănăstire şi l-a scris la sfântul pomelnic încă şi pe Vlăduţă voievod, părintele lui Vlad înecatul l-a înmormântat la sfânta mănăstire din Deal." Din păcate, pietrele lor de mormânt nu mai există astăzi.
• Pătraşcu Vodă cel Bun (1554-1557), pe a cărui piatră de mormânt citim: “A răposat întru Domnul Hristos credinciosul Petraşco Voevod şi Domn a toată Ţara Românească, fiul lui Io Radul Voevod, şi a murit în luna lui decembrie 26 de zile, în anul 7066 [1558]".
• În 1603, prin grija deosebită a clucerului Radu Buzescu, capul voievodului Mihai Viteazul (1592-1601) a fost înmormântat în partea dreaptă a pronaosului, pe piatra căruia stă scris: “Aice zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Mihail, marele voevod, ce-au fost domn Ţării Rumâneşti şi Ardealului şi Moldovei; cinstitul trup zace în câmpia Tordei şi când l-au ucis neamţi, ani au fost 7109 (1601), în luna august 8 zile. Această piatră o-u pus jupan Radu Buzescu i jupâneasa Preda". Bordura cu inscripţie a mormântului nou din marmură enumără anii şi locurile în care voievodul a purta bătălii: “1595-Călugăreni, Giurgiu, Nicopole, Vidin, Silistra, Rusciuc, Plevna, 1599-Şelimber, 1600-Mirăslău, Coroslău, 18 (sic) august 1601-Turda", iar placa de mormânt are inscripţionat un text al marelui istoric Nicolae Iorga: “aici odihneşte ceea ce crima şi impietatea au lăsat din trupul cel sfânt al lui Mihai Voievod cel Viteaz, iar sufletul său trăieşte în sufletele unui neam întreg până ce Scripturile se vor împlini, când va afla în ceruri odihna drepţilor împreună cu sufletele fericite ale părinţilor săi…"
• Principele moldovean Mihail Movilă (†1608), ginerele domnitorul muntean Radu Şerban care, murind la Târgovişte, a fost adus de mama sa la Dealu, pe a cărui piatră stă scris: “Această piatră de mormânt a făcut-o şi împodobit-o Doamna Marghita fiului ei Io Mihail Moghilă Voevod şi Domn al ţerii Moldovei, fiul lui Simion Moghilă Voevod. Şi sfârşitul vieţii sale i-a fost în locul Târgoviştei şi a fost îngropat aici, în sfânta biserică, lăcaşul Dealului, în zilele binecredinciiosului domn Io Radu voievod, nepot lui Basarab voievod şi a domnit în locul părintelui său trei luni şi a fost firul zilelor lui 16 ani şi jumătate, la anul 7116 (1608), luna decembrie în 27."
• Călugări, precum caligraful Mihail Rusin, răposat în 7122 (1613-14) şi egumenul Matei al Mirelor (†1624).
Dintre toate aceste morminte, cele care se remarcă în mod deosebit sunt cele ale lui Radu cel Mare şi ale lui Mihai Voievod Viteazul, rânduiţi de o parte şi de alta a intrării în naos. Alăturarea celor doi voievozi, atât de diferiţi ca temperament – unul renumit pentru spiritul pacifist, celălalt pentru bătăliile sale – nu pot decât să ne ducă cu gândul la faptul că nepătrunse sunt judecăţile Domnului şi încurcate căile istoriei care ne pun în faţa unor asemenea situaţii, aparent contradictorii.
