DEALU ÎN DOCUMENTE
HRISOVUL LUI ALEXANDRU ALDEA † Întru Hristos Dumnezeu drept credinciosul şi binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi de Dumnezeu unsul, Io, Alexandru voievod şi domn, cu mila lui Dumnezeu şi cu bunăvoinţa lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind toată Ţara Ungrovlahiei, am binevoit domnia mea cu bună voinţa mea, cu luminată şi curată inima domniei mele, şi am dăruit acest cu totul cinstit şi bine închipuit şi prea cinstit, carele este preste toate cinstitele daruri, acest hrisov al domniei mele Mănăstirii din Deal, lăcaşul Sfântului Arhierarh şi făcătorului de minuni Nicolae, că în viaţa domniei mele am adaos mănăstirii satele ce să cheamă Alexenii, la Ialomiţă, şi Răzavadul, aproape de mănăstire, sub Deal, ca să-i fie de ocină şi ohabnice mănăstirii întru veşnică pomenire răposatului întru sfinţenie părintelui domniei mele, Mircea Voievod, iar după aceea şi domniei mele, iertându-i de vama oieritului, de vama de râmători, de stupărit, de vinăriciu, de găleţi ohabnice, de lemne, de cosit, de fân, de gloabă, de posade, de căruţe, de podvoade, zicând, de toate slujbele şi dăjdiile, mari şi mici, câte s-ar afla în ţară şi în ţinuturile domniei mele, de acele de toate să fie în pace sfânta mănăstire a Sfântului Nicolae, că oricine s-ar ispiti a supăra satele mănăstireşti, măcar de un fir de păr, din boieri, au din slugile domniei mele, unuia ca aceluia să-i fie Sfântul Nicolae pârâş întru acest veac şi în veacul viitor, şi va lua mare şi rea urgie de la domnia mea, ca un călcător şi necredincios şi ruşinător acestei danii a domniei mele. Încă şi după moartea domniei mele, pre carele va voi Domnul Dumnezeu a fi domn Ţării Româneşti, de va înnoi şi va cinsti şi va întări şi va adaoge mănăstirii Sfântului Nicolae, aceluia şi Domnul Dumnezeu să-i adaoge anii şi zilele domniei lui, iar de va strica şi nu va cinsti şi nu va adaoge mănăstirii şi nu o va întări întru domnia lui, pre unul ca acela Domnul Dumnezeu să-l strice şi să-l ruşineze şi să-l ucigă: aici trupul lui, şi în veacul viitor sufletul lui; şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie şi cu acei jidovi cari au zis asupra lui Hristos Dumnezeu Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Sângele Lui asupra lor şi asupra feciorilor lor, precum este şi va fi în veci, Amin! Mărturii: jupan Albul, jupan Radul Sahac, Nan Pascal, jupan Stanciul, jupan Iarciul, jupan Tocsaba, jupan Dragoi Banul, Cazan Logofătul, Vlaicu stolnic, Barbul paharnic, Stanciu vistier, Tatul comis. Am scris eu, Calciul, în Târgovişte, luna Noemvrie 17, în anul 6940, indictionul 11. † Io, Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn."
HRISOVUL LUI VLADISLAV VOIEVOD † Io Vladislav voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă sfântului hram şi sfântului lăcaş al sfântului părintelui nostru Nicolae, mănăstirii de la Deal şi egumenului şi năstavnicului acestui sfânt lăcaş, popii Sisoe şi tuturor în Hristos fraţi, ca să le fie Jugorenii de Jos, jumătate şi Cereş[ani] şi Măicăneşti jumătate şi muntele Cereşanilor, Brateiul, pentru că a venit înaintea domniei mele Radul, nepotul lui [R]ascal, şi în faţa tuturor boierilor domniei mele, astfel şi-a dat sufletul mănăstirii şi satele lui şi viile lui, care-i sunt la Andolia şi casa lui şi toată averea lui. Însă până este viu, să se hrănească la acele sate ale lui şi cu averea lui, iar după moarte, toate să fie ale mânăstirii, iar altul nimeni să nu se amestece. Deci, le-am dat şi domnia mea să le fie de ocină şi de ohabă şi de nimeni neatinse, după porunca domniei mele.
HRISOVUL LUI NEAGOE BASARAB † Câţi se povăţuiesc cu Duhul lui Dumnezeu, aceştia sunt fiii lui Dumnezeu şi după cum a zis dumnezeiescul apostol, căruia următori fiind cei iubitori de dreptate şi acel glas fericit de bucurie aşteptând a-l auzi, este: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia gătită vouă de la aşezarea lumii, că flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat şi M-aţi adăpat, străin am fost şi M-aţi primit, gol şi M-aţi îmbrăcat, bolnav şi M-aţi îngrijit şi în temniţă şi M-aţi ajutat». Deci acel glas bun făcător de bine a-l auzi dimpreună şi a pătrunde întru bucuria Domnului tău, precum şi păcătoşii trimişi în focul veşnic să audă că nici porunca Domnului Dumnezeu, căci nici pe cel flămând, nici pe însetat, nici pe bolnavi, nici pe cei din temniţă nu i-au cercetat şi nu i-au slujit. Acestea deci pomenindu-le, nu se cuvine a amâna vremurile sau ceasul, [căci] nu se ştie în ce ceas Domnul nostru va veni şi tot nepregătiţi, nici în priveghere ne va afla, ci deci prin greaua sarcină a păcatelor suntem cuprinşi şi răniţi de apriga săgeată duşmană a păcatului. Neapărat trebuinţă este... post, căci a noastră nevoinţă este mică; numai... Mântuitorul a-L iubi din tot sufletul... şi prin fapte bune ale Domnului şi mare milă vom dobândi], căci către toţi întinde mâinile. Însuşi zice prin gura Sa preacurată şi cinstită: «nu vreau moartea păcătosului, ci a-l îndrepta şi să fie viu, că n-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă şi nu pe greşiţii săraci cu duhul, ci spre pocăinţă». Pentru că pocăinţele sunt de mai multe feluri, după cum multe lăcaşuri pe măsura faptelor bune; dar faptele bune sunt de mai multe feluri: dragostea, milostenia, şi postul şi înfrânarea. Căci acestea, credinţa, nădejdea şi multe altele le auzim din Sfânta Scriptură, toate sunt deci spre folosul nostru; dar chiar şi de auzim, însă nu facem, căci suntem copleşiţi de deşertăciunile şi grijile acestei lumi. Însă privind spre mila Mântuitorului, o nădăjduim că pe cei prea păcătoşi şi copleşiţi mila îi ridică şi îi miluieşte şi încă şi de jertfirea Fiului nu-i lipseşte, numai ca să fie îndreptare. Prin aceste chipuri deci se învredniceşte orice creştin temător de Dumnezeu ca să pătrundă întru bucuria Domnului său. De aceea, văzând că şi stăpânitorii care au fost înaintea noastră, adică împăraţii şi cnezii, acestea auzindu-le semne bune au clădit şi prin acestea cele cereşti au dobândit. Glasul lui David, fericitul proroc între împăraţi şi părinte al lui Dumnezeu: «fericit bărbatul care miluieşte şi care toată ziua se îndulceşte întru Domnul» şi iarăşi: «că prin milostenii se curăţă păcatele». Şi încă acestea, ce le-am văzut şi noi, din mila lui Dumnezeu Io Neagoe voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, prin dorinţă şi osârdie, râvnind către sfintele şi dumnezeieştile biserici a zidi şi a ridica şi a împodobi, mai ales către a tot sfântul, sfinţitul şi dumnezeiescul hram şi lăcaş al sfântului şi preacuviosului nostru părinte arhierarh şi făcător de minuni Nicolae din Mira Lichiei, mănăstirea numită Dealul, ce a ridicat-o din temelie Io Radul voievod, care a fost înaintea noastră. Şi acest numit Radul voievod a trecut din această viaţă de deşertăciune şi acest mai sus zis hram l-a lăsat nesăvârşit de Sfânta Scriptură. Pentru aceasta, domnia mea, văzând o atare întemeiere, zidire împărătească şi cât a fost neterminat… iar domnia mea m-am străduit cu toată dorinţa şi osârdia şi l-am împodobit cu Sfânta Scriptură şi l-am sfârşit întru slava lui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Lui Maici şi întru lauda cuviosului celui între sfinţi părintelui nostru arhierarh şi făcător de minuni Nicolae din Mira Lichiei, căci, dacă va fi cu priinţă lui Dumnezeu, să ne numim şi noi ctitori cu mai sus numitul Radul voievod, ctitor şi clăditor al acestui hram. Apoi, încă a dăruit domnia mea acestui a tot cinstit [hram] al părintelui nostru arhiereu şi făcător de minuni Nicolae din Mira Lichiei… Începând hotarul mai sus de Şchei mai în jos… Ialomiţa drept la Obrăjie… şi Tur… între Pisc, iar din hotar până în Porumbul şi din Porumbul până la drumul Dârstorului, iar de acolo pe drum în jos, până la drumul Spătenilor şi de acolo, din drumul Spătenilor, până la fântâna lui Voicu ce este mai sus de Drăgoieşti şi cu hotarul mai sus de plaiu. Iar domnia mea nicidecum… n-am făcut în silnicie; ci am trimis hotarnici pe jupan Turcin clucer şi jupan Papa spătar şi cu 12 boieri şi cu megieşii, cari sunt în jurul lor. Ei cu sufletele lor au cercetat şi au hotărnicit. Pentru aceasta, toate cele mai sus zise… domnia mea mai sus zisului hram al preacuviosului Părintelui nostru arhierarh făcător de minuni Nicolae din Mira Lichiei şi dumnezeieştilor călugări, care trăiesc în acest sfânt loc, ca să le fie de hrană şi de întărire şi de ocină şi de ohabă. Şi de nimeni neatins, după spusa domniei mele. Începând de la: vama oilor şi vama porcilor, de albinărit şi de vinărici şi de găletărit şi de dijme şi de cositul fânului şi de cărături şi de podvoadă, adică de toate slujbele [şi dăjdiile] câte se află în ţara de sine stătătoare şi în stăpânirea domniei mele. Şi nimeni să nu îndrăznească a-i tulbura sau împiedica dintre slugile sau dintre dregătorii domniei mele, trimişi după milosteniile sau după muncile domniei mele, pentru că oricine s-ar încumeta a-i tulbura sau a-i împiedica chiar şi cu fir de păr, un astfel de om va primi mare rău şi urgie de la domnia mea ca necredincios şi călcător şi batjocoritor al acestui hrisov al domniei mele. Altfel să nu fie. Încă şi blestem punem domnia mea, ca după moartea domniei mele, pe cine va alege Dumnezeu să fie domn al Ţării Româneşti sau din rodul inimii domniei mele sau din ruda domniei mele sau, după păcatele noastre şi din alt neam, dacă va cinsti şi va păzi şi va întări şi va înnoi, pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l păzească şi să-l întărească în domnia lui şi să-i fie ajutor grabnic şi sprijinitor sfântul între sfinţi, părintele nostru arhierarhul şi făcătorul de minuni Nicolae din Mira Lichiei; iar dacă nu va cinsti şi nu va păzi şi nu va întări, ci va nimici şi va călca… să-l batjocorească în domnia lui şi să-i fie potrivnic sfântul cel între sfinţi părintele nostru arhierarh şi făcător de minuni Nicolae din Mira Lichiei şi să-i ucidă trupul, iar în veacul viitor sufletul lui să aibă parte… cel de trei ori blestemat Arie şi cu acei iudei care au strigat asupra Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: «ia-L, ia-L şi răstigneşte-L» şi Sângele Lui asupra lor şi asupra copiilor lor, ceea ce este şi va fi în veci, Amin. Iată martori pune domnia mea: jupan [Barbu ban] Cralevski şi jupan Calotă mare vornic şi jupan Harvat mare logofăt şi jupan Dumitru vistier, [Radul] spătar, Drăghici paharnic, Hamza comis, Jitian stolni. Şi eu, care am scris în… Florea gramatic a scris, în luna decembrie zile… † Io Neagoe Bararab voievod, din mila lui Dumnezeu domn."
PISANIA BRÂNCOVENEASCĂ (1713) "Această sfântă şi dumnezeiască mănăstire, ce să zice Dealu, unde este hramul sfântului şi de minuni făcătorului Nicolae, arhiereul Mirelor Lichii, să prăznuieşte din temelie şi începătura ei este zidită de Io Radul voievod cel Mare, feciorul Vladului voievod, la leat de la zidirea lumii 7008, însă nu o au isprăvit desăvârşit cu toate trebuinţele şi podoabele ei, care acelea apoi Vlad voievod, fratele Radului voievod le-au făcut. După aceea blagocestivul Neagoe voievod, fiul lui Basarab voievod, o au zugrăvit şi mult o au împodobit la anul de la Adam 7023 şi de atunci aşa au fost şi au stătut până acum, în zilele luminatului şi înălţatului Io Constantin voievod Basarab, care de multă vreme învechindu-se multe să stricase şi să dărâmase. Deci măria sa, ca un blagocestiv iubitor de Hristos şi de dumnezeieştile lăcaşuri în podoabele şi înfrumuseţările lor foarte grijiliv fiind, toate cele ce era prea învechite au pus de le-au dres şi le-au înnoit şi mai bine le-au tocmit ca de iznoavă mai toate şi jugrăvind-o peste tot şi tâmpla alta nouă făcând precum într-această sfântă şi frumoasă mănăstire să vede, care s-au isprăvit la 21 de ani ai domniei măriei sale, la anul de la facerea lumii 7251 (apare scris 7251 (1743) în loc de 7221 (1713), dintr-o eroare de copiere) iar de la spăsenia lumii 1713, egumen fiind părintele Iosif, iar zugravi Constantin, Preda, Nicolae şi Radu."
POMELNICUL CTITORILOR SFINTEI MĂNĂSTIRI DEALU (1761) "Sfânta carte a sfântului jertfelnic a Sfintei şi Dumnezeeştei Mănăstiri Dealu. Care acum s’a făcut de isnoavă cu toată buna orânduială, în zilele prea luminatului, prea înălţatului nostru Domnului Ion Scarlat Grigorie Ghica Voevod, purtând cârma pravoslaviei, Prea Sfinţitul Slovesnicul Mitropolit a toată Ungrovlahia: Kirie Kir Grigorie. Prin usârdia şi cheltuiala cuviosului arhimandrit Kir Kosma igumenul acestei sfinte mănăstiri. De Popa Florea Dasc. Văleat 1761. Cuvânt înainte la cartea sfântului jertfelnic. Câţi sunt înscrişi în cartea vieţii Mielului, zice Evanghelistul Ioan la Apocalips: aceştia au calea slobodă a intra în cerescul Ierusalim, unde este veşnica împărăţie a lui Dumnezeu. Care carte nu este alta, fără numai această dumnezeească carte a sfântului jertfelnic, unde se săvârşeşte ca un miel Fiul lui Dumnezeu, pentru păcatele lumii. Şi pe dreptate intră întru împărăţia lui Dumnezeu cei care sunt scrişi întrânsa. Pentru că cesturile ce se scot pentru pravoslavnicii creştini, pentru căci au putere curăţitoare, îmblânzesc pre Dumnezeu, Îl face spre ei îndurător, Îl îndeamnă să ierte păcatele fieştecăruia şi să facă pe toţi părtaşi dumnezeeştei Lui slave. Şi nu numai aceasta săvârşesc, ci dau şi sufletelor lor darul dumnezeesc, trimite celor morţi odihnă şi repaos, şi pe cei vii îi învredniceşte să câştige ertarea păcatelor şi împărtăşirea Sfântului Duh. Şi precum cesturile au împărtăşire la sfinţenie în ceasul ce sfinţeşte dumnezeeasca pâine, şi se face trupul lui Hristos, aşa şi sufletele acelora pentru care se scot cesturile, se sfinţesc prin mijlocul lor şi au împărtăşire de dumnezeescul dar, câştigă mult folos şi dobândesc mântuire. Drept aceia dar şi cuvioşia noastră ca un nastravnic şi purtător de grije al acestei sfinte case, pre lângă alte bune ocârmuiri şi cuvioase iconomii ce ne nevoim spre întremarea şi întărirea casei, cunoscându-se şi această mare datorie ce avem, ca totdeuna să se pomenească la sfântul jertfelnic, numele tuturor făcătorilor de bine, a celor ce au ajutat şi au miluit sfântă casa aceasta. Care nou ctitor fiind şi măria sa Prea luminatul Prea Înălţatul nostru Domn: Io Scarlat Ghica Voevod, cu mare facere de bine şi afierosire ce au închinat sfintei acestei mănăstiri, toată livada domnească ce este din josul acestei mănăstiri şi vinăritul din două dealuri ce se numesc: Valea Vovodei şi Valea Sasului, după dreaptă şi cuviincioasă datorie am scris tot blagocestivul neam al măriei sale, pentru vecinică pomenire a răposaţilor întru fericirea părinţilor, moşilor şi strămoşilor măriei sale şi a tot luminat neamul măriei sale. Aşijderea s’au scris numele tuturor blagocestivilor răposaţilor Domni, cari unii au dăruit danii şi mile la sfânta mănăstire, alţii au întărit milele şi daniile cu hrisoavele Măriilor sale. Cum şi numele Preasfinţiţilor răposaţi mitropoliţi ai ţărei. Asemenea şi numele dumnealor blagorodnicilor veliţilor boiari, şi a neamului Dumnealor, carii se nevoesc a face şi a săvârşi cu usârdie, adică să cinstească şi să ajutoreze şi cu cuvântul şi cu fapta creştinătăţii să mărească slava bisericii, de unde isvorăsc darurile şi blagosloveniile, care şi pe cei vii îi face norociţi şi sufletul celor prestăviţi le aşează în ceata drepţilor, celor ce văd faţa lui Dumnezeu. Pentru că cei cu această bună nădăjduire dau şi miluiesc oricine sfintele mănăstiri din agoniseala lor, ca să-şi câştige pomenirea cea din toate zilele. Ci dar, o, fraţi preoţi, cei ce veţi sluji dupre vremi sfânta şi dumnezeeasca liturghie întru această sfântă mănăstire, să pomeniţi toate numele ce sunt înscrise într’această carte a jertfelnicului şi să scoateţi cesturi, pe al fieştecăruia nume, atât a celor vii cât şi a celor răposaţi; fiindcă toţi câţi sunt înscrişi întru această carte a jertfelnicului au ajutorat, cine cu [ce] s’au îndurat şi din osteneala lor aveţi chiverniseală şi cele trebuincioase, ca să câştige cei ce pomenesc sfinţenie, dar şi folosul cel sufletesc, de vreme ce cu rugăciunile ce faceţi la prea curatele taine mijlociţi mari faceri de bine. Că nepomenind aveţi să daţi seama la înfricoşata judecată foarte cu greu. Drept aceia şi alţi pravoslavnici creştini, care vor pohti şi vor vrea să-şi scrie numele lor întru această carte a jertfelnicului, să scrie lângă pomelnicul său şi mila şi ajutorul ce va face la sfânta mănăstire, au moşie, au ţigani, au vii, au dobitoc, sau orice, ce au dat pentru ajutorul sfintei case şi pentru hrana şi chiverniseala celor ce slujesc ziua şi noaptea şi se roagă lui Dumnezeu pentru ertarea păcatelor lor şi pentru îndreptarea vieţii şi pentru vecinica pomenire a prestăviţilor. Şi când ar fi să se scrie oricine, să se scrie, prin ştiinţa igumenului ce va fi după vremi, iar făr’de ştirea igumenului, nici eclisiarhul mănăstirei, nici alţii din ieromonahi sau poslusnici ai mănăstirei, pentru prieteşugul sau rudenia, aşa că, să nu îndrăsnească a scrie (după cum am zis) nici măcar însuşi pe sine făr’ de voe. Iar de va îndrăsni cineva cu nebăgare de seamă şi va scrie niscareva nume, unul ca acela să fie subt blestemul tuturor sfintelor soboare şi a sfântului Părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul Mirelor dela Lichia – ce se prăznuieşte la această sfântă mănăstire. Şi subt afurisania sfinţiei sale părintelui mitropolitului ţării (fiind şi cu ştirea prea sfinţiei sale facerea acestei cărţi) şi pe lângă aceasta, unuia ca aceluia şi certare să i se facă de către igumenul ce va fi şi să-l lipsească de tot şi din sfânta mănăstire ca pe un nesupus, ne ascultător şi necinstitor de cele sfinte. Ci dar aşa să aibă a să ţinea acest ustav şi această tocmeală, care iaste dată şi lăsată de sfinţii părinţi ai bisericei pentru pomenirea pravoslavnicilor creştini, întru slava Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt. Pomelnicul Dumnealui Dimitrie Ghica vel spătar:
ACT DE TEMELIE (1955) "Se însemnează aici, spre ştiinţa celor din viitor că astăzi, în a unsprezecea zi a lunii iulie din anul mântuirii una mie nouă sute cincizeci şi cinci, Sanctitatea Sa Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a aşezat piatra de temelie pe care din nou se vor zidi paraclisul, atelierele şi chiliile Mănăstirii Dealului, ocrotită de sfântul Ierarh Nicolae. Cunoscut este din vechile izvoade, că această Sfântă aşezare călugărească, devenită gropniţă domnească, a fost preînnoită în anii 1499-1502 (sic) de Radu cel Mare, Voievodul Ţării Româneşti, iar evlaviosul domn Neagoe Basarab o a zugrăvit. Aici la anul 1601 s-a aşezat, spre veşnică odihnă, cinstitul cap al lui Mihai Viteazul, voievod al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei. La leatul 1644, Matei Basarab Voievod a ctitorit în această Mănăstire tiparniţă pentru cartea bisericească, spre luminarea şi zidirea sufletească a norodului drept-credincios. Stricăciunile pe care vremea, cutremurele de pământ şi învăluirile vrăşmaşilor le-au pricinuit acestui sfânt locaş, au fost îndreptate prin ostenenile şi daniile evlavioşilor domnitori Constantin Vodă Brâncoveanu şi Gheorghe Bibescu precum şi cele a egumenului ei, Dionisie Lupu. Spre sfârşitul veacului trecut, chinovia Sfântului Nicolae de la Dealu a fost folosită pentru alte meniri decât cele duhovniceşti, până în anul 1940, când cutremurul cel mare din a zecea zi a lunii noiembrie a năruit-o cu totul, de-a rămas locul pustiu şi învăluit în jale. Iar în anul 1953, râvnit-a Prea Fericirea Sa Patriarhul Justinian să înlăture paragina şi să aducă locaşul de cuvioşie în strălucirea lui de altă dată – drept aceia, purces-au meşterii de-au împlinit până acum, lipsurile cele din afară ale bisericii, au zidit o clopotniţă nouă şi încăperile de-a stânga şi de-a dreapta ei. În chiliile ce se vor zidi, vor fi rânduite călugăriţe care să aprindă iarăşi candela dumnezeieştilor slujbe, spre pomenirea ctitorilor din veac şi de acum şi să se îndeletnicească cu meşteşugul lucrului de mână, fiind pildă celorlalte aşezări mânăstireşti, întru înflorirea artei populare româneşti, spre înălţarea şi bunăstarea poporului nostru. Întocmitorii planurilor sunt: I. Paraschivescu şi N. Diaconu, iar lucrările se fac sub conducerea meşterului I. Bănică. După cuvenita rugă către Cel Atotputernic, piatra de temelie s-a aşezat de către Sanctitatea Sa Patriarhul Justinian, de faţă fiind semnatarii acestui act:
|